Să ne jucăm

Imi amintesc cu nostalgie, de vremurile cand eram copil. Totul era atat de simplu si nu aveam nici o grija. Imi petreceam timpul jucandu-ma cu cei 3 frati mai mari. Nu intotdeauna ne intelegeam, mai ales, cand era vorba sa impartim jucariile. Papusile nu prea erau pe placul meu si voiam jucariile baietilor: tractorase, masinute, animalute, etc.
De multe ori ne certam pe ele, dar in final, ajungeam sa ne jucam cu totii. Parintii nu avea posibilitati financiare sa ne cumpere jucarii cu sacii, dar aveam cat sa ne tina ocupati ore in sir. Cel mai solicitat joc de noi era un joc lego, primit cadou de la o matusa a mamei. Cand desfaceam lego era o adevarata nebunie, impreuna incepeam sa construim si uitam sa ne mai certam sau sa ne tachinam, eram o echipa si lucram pana obtineam constructia visurilor noastre.


Timpul a trecut, iar acum, copilaresc alaturi de baietelul meu.Dar, vremurile s-au schimbat atat de mult, copii s-au schimbat si au alte interese pentru ,,jucarii,, nepotrivite si uita de jocurile copilariei.
Evolutia noastra, a tuturor, ma sperie uneori, si incerc sa nu las copilul sa cada in ,,ghearele,, tehnologiei. Vad, multi copii, care nu stiu sa se joace, au in maini telefoane sau tablete cand ies la joaca ( sigur, in casa, se joaca, pe calculator). Astfel  de ,,jucarii,, nu sunt potrivite pentru copii. Trebuie sa-si traiasca copilaria jucandu-se, bucurandu-se de jucarii.  Spre bucuria mea, am un baietel foarte cuminte si adora jucariile. Sa nu credeti ca ii cumpar jucarii atunci cand bate din picior ca vrea o anumita jucarie, nu, ii cumpar, cand cred ca le si merita. Jucariile pe care i le cumpar sunt pentru a-i stimula creativitatea, inteligenta si sa nu-l faca sa se plictiseasca repede, adica jucarii educative.  Jocurile lego sunt preferatele lui si incerc sa-l ajut si eu cand nu se descurca, sa nu abandoneze si sa le arunce.


Nu stiu daca seamana cu mine, dar ii place foarte mult sa construiasca. De ziua lui, cand a implinit 3 anisori a primit un joc lego foarte interesant: sa construiasca animale. Pana atunci se juca cu obisnuitele cuburi de construit, pe care le aseza asa cum credea el, fara forma, fara nici o precize. Ideea era sa aiba un turnulet mare si colorat. Spre surprinderea mea, acum, a invatat sa ,,creeze,, animalutele din jocul de lego. Nu-mi imaginez sa fi facut eu asta la 3 ani, probabil, ma jucam prin praf, stand la tara sau cum imi mai zic fratii mei ,, Tu, te incaltai cu caciula,, :))) 


Este greu, sa reusesc, mereu, sa fentez tehnologia, mai ales, ca atunci cand se joaca cu copii pe strada, acestia au tablete sau telefoane. Plange ca vrea si el ,,ton,, ( telefon ) sau ,,taba,,( tableta) cum au ceilalti copii, sa se joace cu ,,bumbuma,, ( masinuta) pe telefon. Nu am refuzat sa-i iau si lui o tableta ( ar fi pacat sa ramana in urma fata de ceilalti copii ) dar se joaca cel mult 30 minute pe zi cu tableta ( de fapt, se uita la desene animate) . Totul tine de echilibrul pe care reusesc sa-l creez intre jocuri, jucarii si gadget-uri. Pentru o armonie frumoasa trebuie sa le imbin cat mai bine.

            Jucariile sunt cheia dezvoltarii unor minti inteligente, unor copii veseli, comunicativi si prietenosi.